Echipa de implementare a inițiativei bilaterale “Protect, Support, Empower Human Trafficking Victims in Romania – PSEV“ a susținut în județele Galați, Suceava și Botoșani seminarul cu tema “Prevenirea și conștientizarea împotriva traficului de ființe umane/ Prevention and awareness against human trafficking.”
S-a stat la masa discuțiilor cu specialiști din DGASPC, DAS, CJ, DIICOT, ITPF, Poliția Locală, Instituția Prefectului, ONG-uri și mass-media. S-a abordat tema conștientizării și prevenirii traficului de persoane, precum și colaborarea ONG-urilor cu instituțiile statului și demersurile care trebuie făcute pentru a combate fenomenul traficului de persoane și acționarea ori de câte ori situația o impune.
Preambul
Conceptul de trafic nu este unul nou şi a fost pentru prima dată utilizat în secolul al XVI-lea, în calitate de sinonim pentru comerţ. Astfel, acest termen nu avea conotaţii negative. Totuşi, către secolul al XVII-lea, traficul a fost asociat cu vânzarea ilicită şi/sau neloială a mărfurilor. Deşi la începuturi, prin trafic se înţelegea, în mare parte, vânzarea de droguri şi arme, către secolul XIX-lea această noţiune mai includea şi comerţul cu fiinţe umane tratate ca bunuri şi vândute în sclavie. Acest comerţ „tradiţional” cu sclavi a fost scos în afara legii spre finele secolului XIX-lea. La începutul secolului XX-lea, termenul de trafic, de cele mai multe ori, se referea la „comerţul de sclavi albi”, care reprezenta circulaţia peste frontierele internaţionale a femeilor şi copiilor în scopul prostituţiei. Doar spre finele anilor 1990, traficul a fost asociat cu prostituţia şi exploatarea sexuală a femeilor şi copiilor.
Este dificil să precizăm cu exactitate numărul total al persoanelor traficate. Domeniul prevenirii nu este deloc ușor, dar nici cel al combaterii traficului de persoane. Vorbim de întreg ansamblul, începând cu identificarea cazului, intervenţia pe partea măsurilor de asistenţă de urgenţă, redirecţionare către asistenţă medicală, dacă este necesar, hrană, transport, asistenţă rezidenţială, evaluare, consiliere psihologică şi în paralel documentarea, probarea întregii activităţi infracţionale, inclusiv tragerea la răspundere a celor vinovaţi, culminând cu activitățile specifice de asistență specializată continuă, pe termen lung, care să conducă la redarea demnității victimei/victimelor infracțiunii. Este o infracțiune gravă care implică rețele de criminalitate organizată şi înseamnă traume şi riscuri pentru victime. Riscurile la care suntem expuşi şi cu care se confruntă furnizorii de servicii de asistență și protecție sunt foarte mari. Din cauza gradului mare de pericol trebuie să acordăm atenţia cuvenită atât protecţiei victimei traficului de persoane, cât şi a celor care sunt direct implicaţi în lupta împotriva traficului de persoane.
Traficanții de persoane sunt extrem de organizați și calificați în ceea ce fac, așa că munca noastră, a fiecăruia, instituții publice și societatea civilă, este să fim foarte vigilenţi în a ști ce să căutăm, să observăm şi să identificăm pentru a putea combate această problemă gravă.
Traficul de persoane, ca formă de manifestare a criminalităţii transfrontaliere organizate, este o infracţiune caracterizată prin dinamică. Astfel, formele acesteia de manifestare (exploatare sexuală, exploatare prin muncă, exploatare prin cerşetorie, traficul de organe, obligare la comitere de infracţiuni), particularităţile modus-ului operandi, actorii implicaţi – traficanţi, victime, complici – şi rolurile bine definite ale acestora – recrutor, transportator, exploatator – sunt în continuă transformare. Efectele traficului de persoane nu se răsfrâng doar asupra victimelor, ci şi asupra securităţii naţionale.
Traficul de persoane se află la intersecţia mai multor forme de ameninţare la securitatea naţională „fie pentru că astfel de ameninţări sunt factorii de impulsionare a traficului de persoane, fie pentru că traficul de persoane, în sine, creează un teren fertil pentru augmentarea unora dintre aceste ameninţări.”
Datorită complexităţii formelor de manifestare şi reţelelor de traficanţi foarte bine organizaţi, atât în ţară, cât şi în străinătate, s-au creat noi cadre infracţionale şi au apărut din ce în ce mai multe cazuri în care victimele traficului sunt exploatate prin obligare la comitere de diferite activităţi infracţionale prevăzute sau neprevăzute de legile penale naţionale sau europene. Printre acestea amintim: furtul de identitate, falsuri în declaraţii, fraude bancare, infracţiuni financiare cu prejudicii foarte mari, furturi şi tâlhării sau traficul şi consumul de droguri ilicite. Pe lângă folosirea victimelor traficului de persoane ca şi cărăuşi de droguri, traficul de persoane s-a dovedit, de asemenea, o sursă de finanţare a organizaţiilor teroriste.
În România, exploatarea unei persoane/victimă a traficului de persoane este prevăzută în articolul 182 din Codul penal :
- supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat;
- ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
- obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;
- obligarea la practicarea cerşetoriei;
- prelevarea de organe în mod ilegal.
Prezentăm câțiva indicatori care pot avertiza despre suspiciuni cu privire la existența săvărșirii infracțiunii de trafic de ființe umane. În cazul în care echipa de experți observă că persoana strămutată de cetățenie ucraineană prezintă
- semne de violenţă fizică;
- se comportă de parcă nu ar putea pleca;
- nu are documentele de identitate sau alte documente în posesia ei, acestea fiind păstrate de alte persoane;
- este însoţită de alte persoane care se oferă să facă declaraţii, servicii în numele ei
- prezintă semne de teamă faţă de cei care o însoţesc;
- nu ştie unde se deplasează, cu ce sau cine le oferă sprijin;
- le permite altora să vorbească în numele ei atunci când cineva li se adresează sau dacă răspund caută aprobarea persoanei însoțitoare;
- nu are propriile mijloace de comunicare (ex.telefon) și/sau nu i se permite accesul la folosirea unor astfel de mijloace de comunicare;
Sunt câteva semne şi indicatori clari care ne pot ajuta în identificarea unui posibil caz de exploatare, o posibilă victimă sau chiar o victimă a traficului de persoane şi implicit existenţa săvârşirii infracţiunii.
Odată identificate aceste semne, se poate analiza posibilitatea existenței săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, a unei posibile victime sau chiar victime exploatate în acest sens grav. Astfel, este imperios să le acordăm atenția cuvenită procedând specific în funcție de fiecare caz în parte.
